La sfarsitul anului trecut, Stuart McWilliam, de la puternica organizatie de lobby si adocacy ONE, imi scria ca, „draga Radu”, 2011 a fost un an nemaipomenit in lupta organizatiei pentru combaterea saraciei, foametei si bolilor din Africa. Ca au fost stranse peste 400.000 de adeziuni care au convins liderii europeni si mondiali sa aloce miliarde de Euro pentru aceste cauze. La finalul scrisorii (electronice, standard), Stuart exclama ca, frate, e o mare victorie. Ca-mi multumeste „foarte, foarte mult”. Si ca „fara ajutorul meu si al milioanelor de membri ONE din toata lumea, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat”. Si sa fiu pe faza, ne-asteapta un an greu. De la inceputul lui 2012, Stuart mi-a trimis vreo 3-4 emailuri. Unul dintre ele era „semnat” de o vedeta americana, o actrita. Altul a venit de la directorul executiv al unei organizatii africane, membru ONE. Oamenii astia nu ma lasa, imi tot povestesc ce se intampla: „Draga Radu, n-a fost zi sa nu lupt impotriva coruptiei. Mi-am vazut prietenii batuti si inchisi pentru ca au vorbit despre fraude si abuzuri. Sunt multi oameni ca mine in Africa. Dar nu putem invinge singuri. Coruptia este o problema globala. De aceea iti scriu, ca sa–ti cer vocea. Chiar acum, cateva dintre cele mai mari companii petroliere si de minerit din lume se opun divulgarii unor secrete foarte mari. Isi exercita influenta pentru a impiedica propunerea unora din liderii europeni de desecretizare a anumitor contracte intre aceste companii si guvernele africane – sunt plati secrete care uneori ajung unde nu trebuie (…)”; „Draga Radu, anul trecut membrii ONE au pledat cu succes pentru marirea bugetului U.E. pentru dezvoltare internationala. Acest buget datator de viata este acum amenintat (…) Ultimele rapoarte arata ca el ar putea fi taiat cu 30%, ar insemna un mare pas inapoi in lupta impotriva saraciei. Avem urgent nevoie de tine pentru a impiedica asta (…)”. Si uite-asa, solistul trupei U2, membru cofondator al organizatiei ONE, ma face sa fiu un fel de… d’Artagnan.